Ce înseamnă „copilul anxios” și cum îl poți sprijini eficient

Ai observat că al tău copil se teme ușor, se îngrijorează înainte de orice schimbare, plânge des sau evită situații care altora li se par simple? Te întrebi dacă are o fire sensibilă sau dacă este vorba despre ceva mai mult?

Eu sunt Liliana Popescu, psihoterapeut format în psihoterapie integrativă, și am lucrat cu mulți părinți care s-au simțit exact ca tine: îngrijorați, neputincioși, uneori chiar vinovați. Îți spun din experiență că anxietatea la copii nu este un eșec al părinților, ci un semn că acel copil are nevoie de înțelegere, ghidaj și spațiu emoțional sigur.

Cum recunoști un copil anxios?

Un copil anxios nu este „răsfățat”, „timid” sau „prea moale”, cum aud uneori în cabinet. Este un copil care simte intens, își face multe griji și nu reușește singur să-și liniștească emoțiile.

Semne frecvente:

• Evită să stea singur, se teme să se despartă de tine

• Are dureri de burtă sau greață înainte de școală sau grădiniță

• Întreabă obsesiv „ce o să se întâmple dacă…?”

• Se teme de greșeli și cere constant confirmări

• Plânge sau se panichează în fața lucrurilor noi

• Are un somn agitat sau coșmaruri frecvente

• Este perfecționist sau prea autocritic pentru vârsta lui

Exemplu real (cu nume schimbat):
David, 6 ani, plângea în fiecare dimineață când trebuia dus la grădiniță. Spunea că îl doare burtica și că nu vrea să meargă. Părinții erau convinși că exagerează. În terapie am descoperit că David trăia o teamă reală de a fi separat de mama lui, cauzată de o spitalizare timpurie despre care el nu putea vorbi. După câteva ședințe, în care l-am ajutat să pună în cuvinte ceea ce simte și să găsim metode de liniștire, diminețile au devenit mai blânde pentru toată familia.

Cum poți sprijini eficient un copil anxios?

1. Ascultă-i fricile, nu le minimiza

Spune-i: „Văd că îți este greu. Hai să vorbim despre ce simți.”
Evită: „Nu ai de ce să te temi. Nu mai plânge.”

Copilul nu are nevoie de soluții rapide, ci de un spațiu în care să simtă că nu e singur cu frica lui.

2. Creează o rutină stabilă

Copiii anxioși se simt mai în siguranță când știu ce urmează. Anunță-i din timp schimbările, explică-le clar și pe înțelesul lor.

3. Ajută-l să pună în cuvinte ce simte

„Mi-e frică”, „Sunt neliniștit”, „Simt ceva în piept” – aceste cuvinte sunt începutul autocontrolului. Îl poți ajuta să le învețe și folosind povești, desen sau jocuri.

4. Învață-l tehnici simple de liniștire

• Respirație profundă: inspiră pe 4, expiră pe 6

• Vizualizare: imaginează că e într-un loc sigur și liniștit

• Obiect de confort: o jucărie, o brățară, o pătură

5. Caută ajutor specializat la momentul potrivit

Dacă anxietatea îi afectează somnul, școala, relațiile sau îl limitează constant, psihoterapia poate fi o cale eficientă de sprijin.

FAQ – Întrebări frecvente

1. E normal ca un copil să fie anxios?
Da. Toți copiii trec prin faze în care apar frici. Devine o problemă atunci când fricile îl blochează în mod constant.

2. Îmi afectează comportamentul anxietatea copilului meu?
Părinții pot amplifica, fără intenție, anxietatea copilului prin supra-protecție, griji constante sau lipsă de răbdare. De aceea, în terapie, lucrez și cu tine ca părinte.

3. Cât durează terapia pentru un copil anxios?
Depinde de severitate și de cât de repede învață copilul să își exprime emoțiile. Schimbările apar adesea în câteva luni.

4. Pot face eu ceva concret în afara ședințelor de terapie?
Da. Îți ofer instrumente și sugestii personalizate, adaptate copilului tău. Tu ești parte din soluție, nu doar un observator.

Hai să-l ajutăm împreună

Dacă simți că al tău copil are nevoie de sprijin emoțional, nu aștepta să treacă „de la sine”. Cu cât intervenim mai devreme, cu atât putem preveni forme mai severe de anxietate în adolescență sau la vârsta adultă.

În cabinetul meu din Timișoara – sau online, dacă îți este mai ușor – lucrăm cu grijă, blândețe și respect față de ritmul copilului.