Copilul e oglinda ta — dar ce vezi când te uiți cu adevărat?

4 Adăugat de Liliana Popescu

Copilul e oglinda ta — dar ce vezi când te uiți cu adevărat?

1. Atenție: Copilul nu învață doar din ceea ce spui. Ci din cine ești.

Ai avut vreodată senzația că micuțul tău „face exact ca tine”? Poate când ridici tonul și, brusc, îl auzi pe el făcând același lucru. Sau când ai o reacție impulsivă, iar copilul tău, deși nu spui nimic, te urmărește atent și... te imită.

Eu sunt Liliana Popescu, psihoterapeut integrativ, și îți spun cu blândețe:
Copilul tău te oglindește. Cu fidelitate.

Chiar dacă îți dorești un copil empatic, echilibrat, răbdător, el va învăța toate aceste lucruri doar dacă le trăiește în relația cu tine. Nu din discursuri, nu din reguli. Din ceea ce simte zi de zi alături de tine.

2. Interes: Ce se întâmplă când părintele nu este matur emoțional?

Un copil învață din ton, din reacții, din tăceri, din gesturi. Iar dacă părintele:

  • ridică vocea,

  • evită confruntările,

  • nu-și exprimă emoțiile sănătos,
    copilul nu va învăța calmul, curajul sau autoreglarea.

Michael Winterhoff – psihiatru și autor – spunea clar:

„Un copil se dezvoltă sănătos numai în contact cu un adult matur din punct de vedere emoțional.”

Cazul „Daria și mama ei”

Daria avea 9 ani și era „foarte nervoasă”, spunea mama. Avea crize dese, țipa, voia controlul în toate. La școală, refuza colaborarea.

În terapie, mama mi-a spus:
„Eu nu am voie să mă enervez. Trebuie să fiu calmă. Dar când Daria țipă, nu mă pot abține...”
Am lucrat cu amândouă. Împreună. Am început să observăm, fără judecată, cum reacțiile mamei declanșau comportamentele fetiței. Și cum, încet-încet, mama a învățat să-și exprime emoțiile fără vină. Să pună limite ferme, dar cu blândețe.

După câteva luni, Daria a început să coopereze. Să întrebe: „Ce simți, mami?”, în loc să țipe. De ce? Pentru că acum avea un model emoțional real.

3. Dorință: Poți schimba ceva. În tine. Azi.

Știu că poate fi greu să te întrebi: „Ce învață copilul meu din felul în care trăiesc eu?”
Dar întrebarea asta nu e acuzatoare. E un punct de plecare. Pentru tine. Pentru voi.

Vestea bună e că nu trebuie să fii perfect(ă). Ci conștient(ă).
Copilul are nevoie de un adult care:

  • își recunoaște emoțiile,

  • repară atunci când greșește,

  • învață în fața lui, nu doar îl învață.

4. Acțiune: Poți începe chiar azi

Dacă simți că te copleșește vina sau neputința, dacă nu mai știi cum să-l „înveți” pe copilul tău ceva ce nici tu nu ai învățat complet, nu ești singur(ă).

Îți pot fi alături. Nu cu judecată, ci cu sprijin autentic.

Poți programa o ședință cu mine, iar împreună vom explora exact ce are nevoie copilul tău să simtă din partea ta.
Și mai ales: ce ai tu nevoie să înveți despre tine ca să fii un model real.

Întrebări frecvente (FAQ)

Cum știu că eu sunt oglinda care îl influențează?
Observă reacțiile tale în situații stresante. Dacă sunt urmate de reacții asemănătoare din partea copilului, deja oglindirea e prezentă.

E târziu dacă deja copilul are 10–12 ani?
Nu. Relația cu tine e canalul lui principal de învățare. Când tu începi să te schimbi, copilul se adaptează la noul tău ritm.

Ce pot face dacă eu am crescut fără un model emoțional sănătos?
Aici intervine terapia. Pentru tine. Ca să construim împreună acel model interior, clar și calm, pe care copilul tău să-l poată prelua.

Lucrezi și cu părinți fără copii în terapie?
Da. Uneori este suficient ca părintele să înceapă acest drum. Copilul se va schimba fără să fie „în terapie”, doar trăind alături de un adult care se transformă.

Hai să vorbim

Dacă simți că e momentul să lucrezi cu tine pentru copilul tău, te aștept cu căldură.