Copilul nu are nevoie să fie mereu fericit. Are nevoie să fie văzut, ținut și crescut

2 Adăugat de Liliana Popescu

Copilul nu are nevoie să fie mereu fericit. Are nevoie să fie văzut, ținut și crescut

A — Atenția ta e importantă

Poate că și tu, ca mulți părinți cu care stau de vorbă în cabinetul meu, îți spui uneori:
„Nu vreau decât să fie fericit.”
Dar ce înseamnă, de fapt, fericirea pentru un copil?
Și ce costuri apar atunci când ne străduim să evităm orice lacrimă, orice supărare, orice moment de plictiseală?

Eu sunt Liliana Popescu, psihoterapeut integrativ în Timișoara, și te invit la o reflecție sinceră:
Ai fost și tu crescut(ă) cu ideea că emoțiile neplăcute trebuie evitate?
Dacă da, nu e de mirare că ți-e greu să le susții la copilul tău. Dar vestea bună e că... poți învăța. Iar eu sunt aici să te însoțesc.

I — Interes: Ce se întâmplă când „fericirea cu orice preț” devine scopul principal?

Trăim într-o cultură a mulțumirii imediate.
Părinții se simt vinovați dacă copilul e trist, frustrat sau plictisit. Așa că:

  • evită conflictele,

  • oferă ce cere copilul fără întârziere,

  • organizează permanent activități „vesele”.

Dar un copil care nu învață cum să stea cu emoțiile dificile, nu va ști mai târziu să tolereze respingeri, dezamăgiri sau eforturi.
Va deveni un adolescent dependent de distrageri și un adult care se rupe la primul obstacol emoțional.

Studiu de caz: „Rareș nu mai vrea nimic decât tabletă”

Rareș are 8 ani. Mama lui a venit la cabinet epuizată:
„Vreau să-l văd fericit, dar nu mai reușesc. Se enervează din orice, nimic nu-l mai mulțumește. Îi dau tot ce vrea, dar e tot mai frustrat.”

Am lucrat împreună și am descoperit că Rareș începuse să confunde iubirea cu „a fi distrat”.
Iar mama – dintr-o dorință reală de a-l proteja – îi lua toate dificultățile din față.

Am început să lucrăm cu limite blânde. Cu mesaje precum:
„E în regulă să fii supărat. Sunt aici.”
După 2 luni, Rareș a început să ceară îmbrățișări. Nu doar tableta. Pentru că învăța, în sfârșit, că poate fi iubit și când e trist.

D — Dorință: Un copil echilibrat nu e mereu vesel. E un copil care știe să simtă

Știu că ți-e greu să vezi copilul supărat. Dar poate că ai nevoie să auzi și altceva:

Copilul tău nu are nevoie să fie fericit tot timpul.
Are nevoie să fie conținut.

Asta înseamnă:

  • să-l lași să plângă, fără să repari imediat,

  • să nu fugi de disconfortul lui,

  • să nu îi închizi emoțiile cu „Lasă, că nu e grav”.

Și, mai ales, să îi transmiți:
„Sunt aici cu tine. Nu trebuie să te prefaci că ești bine.”

A — Acțiune: Hai să începem împreună

Dacă simți că te copleșesc emoțiile copilului tău, sau că nu mai știi cum să răspunzi fără să cedezi sau să eviți, te pot însoți.

Îți ofer un spațiu în care să devii părintele conștient pe care copilul tău îl merită.